OBIECTIVE TURISTICE
Teatrul Mihai Eminescu – primul teatru din România
Construit în anul 1817 după proiectele arhitectului Ion Niuni, este primul teatru din România. De asemenea este prima clădire de teatru din sud estul Europei executată din piatră şi de asemenea prima clădire de teatru din Europa iluminată cu lămpi de acetilenă.
Decorurile interioare, elaborate de Francisc Knee dupa proiectele lui Platzgher, sunt o copie fidelă a teatrului din Viena. În cadrul clădirii Teatrului Mihai Eminescu funcţionează un muzeu, cu elemente de cultură locală. Mai multe…
Oraviţa – Anina – prima linie de cale ferată montană din ţară
Străbătând un ţinut muntos, cu păduri întinse este considerată o minune inginereasca chiar si in prezent. Terminată in 1863, linia este prima cale ferată montană din ţară şi este presărată cu numeroase tuneluri şi poduri care oferă ochiului un spectacol unic. Este unul din testele cele mai dure pentru mecanicii de locomotive care dau examenul tocmai pe această rută. Mai mult…
Farmacia muzeu Knoblauch – prima farmacie montanistică din România
Cea mai veche Farmacie Montanistică (Minieră) din România, fondată la 1763 de Edward Winter ca „farmacie de mână”, organizată cu sediul în clădirea actuală de farmacistul Johannes Lederer la 1790, în co-proprietate cu familia Knoblauch din 1796 apoi Farmacia „La Vulturul Negru”, după ce farmaciştii din”dinastia” de farmacişti Knoblauch o cumpără la 1818-1820. Azi, Muzeul de Istoria Farmaciei Montanistice, deţinând mobilier, instrumentar farmaceutic de la finele veacului al XVII-lea (1682) şi până la anii 1950, arhiva documentară şi biblioteca de carte veche ”Francisc Klima – Ionel Bota”. Mai mult…
Gara Oraviţa – Prima gară din ţară
Construită în 1849, este prima gară din ţară. Principala particularitate a acesteia este plasarea la o anumită înălţime în raport cu celelalte clădiri ale oraşului, astfel încât urcarea oamenilor şi a mărfurilor se realiza cu ajutorul unui ascensor rudimentar, care in prezent nu se mai păstreaza.
CONEXIUNI CU ALTE ZONE TURISTICE
Cheile Nerei
Obiectiv turistic de o rară frumuseţe, Cheile Nerei se evidenţiază prin relieful accidentat, văi abrupte şi pereţi verticali. Mersul este posibil pe poteci înguste, din loc în loc întâmpinându-ne specii de flori specifice locului ca: mojdreanul, cărpiniţa, liliacul sălbatic, alunul turcesc, etc.
De o frumuseţe sălbatică este şi „Lacul Dracului”, cu o suprafață de cca. 700 mp, despre care se spune că nu i s-a descoperit fundul, având probabil o legatură subterană cu râul Nera. Este un lac întunecat, înfricoşător la prima vedere, care însă dezvăluie privirii imagini unice. Este considerat monument al naturii., inclus în Parcul Național Cheile Nerei-Beușnița.
Cheile Minişului
Situate în Valea Almăjului. Străbat Munţii Aninei la o distanţă de aproximativ 40 km de oraşul Oraviţa. Repere și obiective: Paralela 45, Cascada Bigăr, Barajul şi Lacul de Acumulare Gura Golâmbului, Păstrăvăria.
Cheile Caraşului
Străbat traseul Caraşova, Prolaz, Platoul Iabalcei, Comarnic. Se întinde pe o distanţă de 12,5 Km, iar aceasta se poate parcurge în 2 ore şi 30 de minute. Traseul parcurge Cheile Caraşului care oferă un peisaj impresionant ce a lăsat amintiri deosebite tuturor turiştilor care au trecut pe aici. Peştera Liliecilor şi Peştera de după Cârşe sunt două dintre cele mai deosebite creaţii ale apei în calcarele cheilor. Peştera Comarnic, singura peşteră turistică din Banat deservită de un ghid este o bijuterie a carstului bănăţean.
TRASEE TURISTICE
Sasca Română – Cheile Nerei – Şopotu Nou
Marcaj: banda roşie 
Durata: 8 – 9 ore (2 ore Sasca Română – cantonul silvic Damian; 3 ore cantonul silvic Damian – Poiana Alunilor; 11/2 – 2 ore Poiana Alunilor – Poiana Meliugului; 1 1/2 – 2 ore Poiana Meliugului – Şopotu Nou)
Din Sasca Română, traversând Nera pe partea ei stângă pe o punte suspendată pe cablu, se ajunge la o potecă care traversează o zonă calcaroasă. Se trece apoi printr-un tunel şi se străbate o trenă de grohotişuri calcaroase de sub Carsa Caraula, ajungându-se la cel mai lung tunel (aproximativ) 40 m din Cheile Nerei, iar după câţiva metri se ajunge la Podul Beului. Urmând marcajul banda roşie, se coteşte la dreapta pe un drum forestier şi după 4 km se ajunge la cantonul silvic Damian unde se poate innopta, posibilităţile de cazare fiind de 10 locuri şi teren pentru camping.
Urmând poteca, traversând Pânza lui Clean şi trecând prin două tuneluri se intră în Carsa Barbeşul Mare. Străbătând apoi prispa îngustă săpată în stânca care are o mică întrerupere marcată de un zăvoi, se intră in Carsa Barbeşul Mic. În stânga peste Nera, se inalţă crestele abrupte din Carsia Căprarului. De la Peştera Boilor, se traversează culmea Cracul Iordanului, ajungându-se la Ogaşul Ulmul Mic şi se coboara până in talvegul Ogaşului Porcului unde se află un izvor. Se ajunge în punctul „La Scaune” şi coborând poteca marcată cu cruce albastră se ajunge la Lacul Dracului.
De la punctul „La Scaune” se coboară prin pădure Culmea Lacului, ajungându-se la moara de pe ogaşul Haimeliug (sau Untan) şi apoi în Poiana Meliugului. Chiar la intrarea in poiană, din drum se desprinde spre stânga traseul cruce roşie spre avenul Cutezătorilor. În dreapta, pe cealaltă parte a Nerei, se succed Cleanţul Prihodului, Carsa Lungă si Carsa cu Toale. Inaintând se ajunge la Cotul Blidăresei unde se află un sălaş de unde se desprinde, spre stânga, traseul banda galbenă. Poteca turistică străbate Poiana Corbului, drumul continuându-se şi pe partea dreaptă a Nerei până la ieşirea din satul Dristie unde apa poate fi trecută pe o punte deteriorată sau prin vad. Urmându-se drumul de căruţă pe partea dreaptă a Nerei şi trecând podul de beton peste apa Bucevii, se ajunge în comuna Şopotu Nou.
Sasca Română – Cheile Şuşarei – Lacul Dracului (Cheile Nerei)
Marcaj: cruce albastră 
Durata: 3-4 ore
Lacul Dracului se află pe partea stângă a Nerei, la gura peşterii cu acelaşi nume, lungă de 68 m. Are o formă aproape circulară şi o adâncime de 9 m. Lacul a luat naştere prin prăbuşirea bolţii peşterii, din această cauză o parte din maluri fiind in surplombă. Lacul Dracului este alimentat de apele Nerei care circulă prin fisurile calcaroase, dar şi de precipitaţii.
Sasca Română – Podul Bei – Lacul Ochiul Bei – Steierdorf
Marcaj: banda albastră 
Durata: 6 – 8 ore (1 ora Sasca Română – Podul Beu; 11/2-2 ore Podul Beu – Lacul Ochiul Beu; 4-5 ore Lacul Ochiul Beu – Steierdorf)
Lacul „Ochiul Beu” se află la o altitudine de 310 m în unghiul format de confluenţa Beuşniţei cu Beu Sec. Are o formă aproximativ ovală, o suprafaţă de 284 m2 şi o adâncime maximă de 3,6 m.
Lacul Ochiul Bei – Cascadele Beuşniţei
Marcaj: triunghi albastru 
Durata: 1/2 ora
Cascadele Beuşniţei se află într-o zonă complet împădurită şi sunt formate pe tuf calcaros. Prima cascadă are o înălţime de aproximativ 15 m şi este acoperită cu muşchi verde. În tuful calcaros din bază s-au format mai multe caverne. Urcând câteva trepte in stânga cascadei şi urmând poteca, se ajunge la a doua cascadă, mai mică dar mai dezvoltată în lăţime. După înca un urcuş pe potecă, întâlnim şi cea de-a treia cascadă, cea mai sălbatică.
